De cele mai multe ori un bărbat care părăseşte o femeie ce într-adevăr l-a iubit ajunge să îşi dea seama mai devreme sau mai târziu că a fost o decizie greşită.

Şi băieţii plâng, când este prea târziu. Va veni un moment în care îşi vor dori şi altceva în afară de micile distracţii pentru care au renunţat la femeia care i-a iubit. Va veni o clipă în care se vor plictisi de agitaţie, de nebunie, de trupuri goale. Şi atunci îşi vor aminti de femeia care i-a iubit necondiţionat, dar au lăsat-o să plece.

Părăseşte o femeie , le va fi dor, le vor reveni amintiri şi se vor naşte câteva lacrimi pe obraz şi vor bate la uşa ei, uitând că nu au putut să o facă fericită, uitând că nu au preţuit-o şi iubit-o aşa cum merita.

Vor veni plângând, însoţiţi de un buchet de trandafiri şi mii de scuze. Dar mereu prea târziu, mereu când totul este deja şters din inima ei. Bărbaţii plâng mereu prea târziu, când deja ea îl vede ca pe oricare bărbat care trece pe sub fereastra ei, ca pe oricare alt bărbat care îi zâmbeşte pe stradă.

Se vor ruga la Dumnezeu ca acea clipa să nu fi existat…pentru ca suferința să înceteze… Au nevoie de iubire, au nevoie de o iubire sinceră și reală… sătui de minciuni și înșelătorii… Vor vrea să traiască alături de tine clipe magice, clipe de vis, clipe în doi, pe care nu cred ca le-ar putea descrie în cuvinte… pentru că nu au grad de comparație…

Dar astea nu pot ține locul unei iubiri adevărate… e nevoie de un înger de față pentru ca totul să fie ca în paradis… Și ce mai pot cere de la Dumnezeu când au găsit-o și au pierdut-o? Doar sănătate, și mulți ani de fericire…

Când sunt demult plecate de lângă ei, apar şi ei cu capul plecat, cu câteva lacrimi ce picură la picioarele tale.

Comments are closed.