Dragostea nu înseamnă declarații fierbinți, ferestre de messenger, emoticoane, și enviroment-uri cu inimoare, panorame ce-ți sugruma respirația, sărutări în apus și buchete uriașe de trandafiri.
Ai putea să spui “Te iubesc” de o sută de ori pe zi. Ai putea să-i telefonezi la fiecare cinci minute să-i spui același lucru. Asta nu înseamnă că-l iubești. Dacă îi faci un cadou fără nici un alt motiv, pe principiul “ziua iubirii noastre e în fiecare zi” , tot nu e dragoste. Dacă-l privești cu drag atunci când te ajută să speli vasele, nu…nu e.
Dacă abia aștepți să-l vezi ca să puteți șifona așternuturile tot nu e iubire. Acestea sunt de fapt clișee pe care ni le vând zilnic comercianții de iluzii. Ne desenăm tipare, furate din filme siropoase, și ne încadrăm viața între ele, raportându-ne la istorii închipuite.
Și atunci ce înseamnă iubirea ? Atunci când închizi ochii respirându-i toată ființa și atunci când îi deschizi tot lângă mine e…asta e iubire.
Când îți aruncă cuvinte grele și în ciudă a tot ai vrea să-l ții în brațe…atunci știi că îl iubești.
Dacă îți dorești atât de mult să fii lângă el…și să respiri prin el, atunci îl iubești. Dacă singurii ochi de care te lovești dimineața sunt ai lui, deși locul de lângă tine e gol, e clar că asta e iubire.
Dacă atunci când îl privești zâmbetul tău miroase a prăjitură și îl săruți vanilat pe buze ori de câte ori îl vezi.
Iubirea adevărată nu e copiată dintr-un scenariu cu happy-end.
Iubirea adevărată se câștigă, pentru ea muncești dărâmând ziduri și înlăturând obstacole…nu are întotdeauna gustul dulce dar te umple de căldură ori de câte ori o simți.
ADVERTISMENT
