Hipnoza ericksoniana este departe de ce stii tu despre hipnoza, este departe de somn, departe de vreo transa in care nu suntem contienti, departe de tehnici primitive de a induce aceasta transa, departe de a ne face rau.

Hipnoza ericksoniana este cat se poate de aproape de noi, de noi constienti, de liberul nostru arbitru si de opunerea noastra in calea cerintelor hipnotizatorului, in cazul in care nu se muleaza pe valorile, credintele sau principiile noastre morale. Este o poveste, daca vrei, despre noi, pentru noi, fiecare in parte, centrata pe metafore, analogii, paralele menite sa activeze resursele noastre inconstiente.

Dupa cum sugereaza si numele, acest tip de hipnoza a fost initiata de Milton H. Erickson (1901-1980) si este ceea ce numim hipnoza moderna. Erickson a fost considerat de catre oamenii de stiinta parintele hipnoterapiei moderne si a adus un plus hipnozei din trecut prin aceea ca, asa cum spuneam intr-un articol precedent, este mai „orientata catre client”, abordarea este mai permisiva, in concordanta cu realitatea sociala, in contextul individualismului modern si dupa modelul comunicarii asertive, raportata la experienta subiectiva a persoanei de hipnotzat, folosind o tehnica de sugestie „mai indirecta” ca pana atunci.

Erickson suferea de poliomielita, iar pentru a putea controla durerile cu care aceasta boala vine la pachet, apela la hipnoza sau autohipnoza. Erickson era faimos pentru metodele sale lipsite de transparenta si pentru așii din maneca cu care anula rezistenta pacientilor. El credea ca dificultatile din procesul de hipnotizare nu se datoreaza pacientului, ci inflexibilitatii hipnotizatorului. Credea ca nu exista pacienti incapatanati in fata hipnozei, ci hipnotizatori rigizi. Cercetand despre Erickson si secretele hipnozei, am gasit o istorisire in cartea lui Derren Brown, Trucuri ale mintii, istorisire scrisa chiar de Erickson si consider oportun sa ti-o prezint pentru a intelege mai bine cum aborda el un episod de hipnoza:

Pentru a-si aduce pacientii in starea de transa, Erickson se folosea rareori de introducerile formale standard [sic]. El prefera sa relateze diverse intamplari care aveau un inteles mult mai profund. Uneori, era destul de clar la ce se referea, alteori nu, sau cel putin nu la nivelul constient al mintii pacientului. De exemplu, un baietel de 12 ani a fost adus la Erickson pentru incontinenta urinara nocurna. Erickson i-a scos pe parinti afara din camera si a inceput sa discute cu baiatul pe diverse teme, evitand o referire directa la problema lui. Cand a aflat ca baiatul juca baschet si fratele lui fotbal, Erickson a inceput sa ii vorbeasca despre coordonarea fina a tuturor muschilor care se cere la bachet, in comparatie cu fotbalul, care nu necesita abilitati fizice deosebite. Baiatul asculta fermecat cum Erickson prezenta in detaliu toate miscarile de sincronizare pe care corpul le face automat pentru a se pozitiona corect sub minge ca sa o poata prinde; manusa trebuie deschisa exact la momentul potrivit si inchisa nicio secunda mai tarziu decat este necesar. Pentru a transfera mingea dintr-o mana intr-alta, este nevoie de acelasi control subtil al muschilor. Apoi, daca se arunca mingea in teren putin mai devreme, atunci ea nu va mai ajunge in locul in care ar trebui sa ajunga. La fel, daca mingea este aruncata un moment mai tarziu, este posibil sa nu se obtina rezultatul dorit, ceea ce poate fi destul de frustrant pentru jucator. Erickson i-a explicat ca a ceda mingea la momentul potrivit inseamna a directiona mingea spre locul unde trebuie sa ajunga, ceea ce constituie cheia succesului in baschet. Intreaga terapie cu acest baiat a constat in patru sedinte in timpul carora s-a discutat numai despre sport, echipe de cercetasi si forta musculara. Nu s-a discutat despre incontinenta urinara si nu a fost efectuala nicio “hipnoza de rutina”. La foarte putin dupa aceea, incontinenta nocturna a baiatului a disparut ca prin farmec.

Un alt copil, in varsta de aproape 10 ani, cu aceeasi problema, a venit la Erikson pentru tratament. Nici de data aceasta Erickson nu a incercat sa ii “corecteze” comportamentul . In schimb i-a atentionat pe parinti sa inceteze sa ii mai puna eticheta copilului la scoala si sa inceteze sa il mai persecute din aceasta cauza. Apoi, inainte sa plece, s-a intors catre toti membrii familiei: Este normal sa faca pipi noaptea in pat; e doar un baietel de noua ani. Sunt sigur ca un baiat matur de zece ani nu o sa mai faca asta. Astfel, la implinirea varstei de 10 ani, baiatul a incetat sa mai faca pipi in pat pentru ca voia sa fie baiat matur, asa cum ii sugerase Erickson. Un alt exemplu ar fi acela in care el isi incuraja fiica lui sa “depaseasca” neplacerile pe care le implica aparatul dentar: Gramada asta de fire care iti umple gura e groaznic de jenanta si o sa iti fie al naibii de greu sa te obisnuiesti cu ea. Prima parte a frazei insemna constientizarea disconfortului, iar a doua parte, care incepe cu si, implanta sugestia ca ea se va obisnui cu asta si nu se va lasa afectata. (Erickson si Rossi, 1980). Contrar opiniei ca fraza respectiva, la prima vedere, implica faptul ca purtatoarea aparatului va intampina neplaceri si atat, este de fapt o forma de programare catre faptul ca va depasi momentul, creierul raspunzand la sugestia ca o va face si nu ca o va face cu greu.

Cu acest fel de metafore, analogii si sugestii lucreaza hipnoza ericksoniana, schimband in bine comportamentul nostru, de ordin psihologic, fizic sau patologic, ca urmare a conformarii inconstiente la sugestia hipnotizatorului.

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.