Iubirea era mai simplă…

    Îmi lipsește perioada când iubirea era mai simplă. Poate doar părea așa. Nu trebuiau atâtea cadouri, atenții materiale, să fii așa precaut, iubirea era doar un simplu răspuns. Era o permanentă lună de miere.

    ADVERTISMENT

    Poate o astfel de iubire e prea simplă pentru a putea fi considerată iubire adevărată. Dar a fost pentru noi. Am fost. Pentru amândoi. A fost mai mult decât dorință sau o simplă atracție. A fost al dracului de reală și vie.

    Îmi lipsește faptul că totul se baza pe sincronizarea noastră. Singura noastră problemă era cine pe cine iubea mai mult. Atât de simplu, de inocent, de pur.

    Îmi lipsește faptul că dragostea era singurul nostru drog pentru a ne face trupurile să se simtă împlinite. Îmi lipsesc acei ochi, acea voce, era singurul lucru de care aveam nevoie pentru a-mi împlini fericirea. Cand brațele sale mă făceau să mă simt în siguranță mai ceva ca în rai. Simțeam că trăiesc cu adevărat.

    CITEȘTE ȘI :  Lasă-mă să te iubesc...

    Îmi lipsește perioada când iubirea era simplă. Când eram tineri, mai îndrăzneți… Când totul era pentru prima dată. Primul sărut. Prima dată. Primul „TE IUBESC” șoptit…

    ADVERTISMENT

    Îmi lipsește când iubirea era atât de dificilă. De acea perioadă în care eram doar doi copii prostuți și îndrăgostiți. Când ne era permis să fim cine eram cu adevărat la acea vârsta a adolescenței. Când ne era permis să fim nebuni. Îmi lipsește perioada când nu ne gândeam prea mult ce să facem sau să spunem, când nu aveam prea multe întrebări unul pentru celălalt. Nu aveam griji de nimic pe lumea asta, pentru că ne aveam unul pe celălalt. Era ca un drog care durează mulți ani. Ca și cum aveam o pastilă pe care o luam de fiecare dată când vroiam ca totul să fie perfect.

    CITEȘTE ȘI :  Omul ce l-ai iubit cândva...

    Poate nu a fost iubirea adevărată. Poate nu a fost sănătoasă. Poate a fost prea mult, prea nebunesc. Poate a fost o dependență, o dorință, nu o nevoie. Poate eram gurile de oxigen necesare amândurora. Am fost una și aceeasi persoană, eram prea intoxicați unul de celălalt încât să vedem lumea din jurul nostru. Poate a fost prea perfect pentru a putea dura.

    Dar era mai simplu. Nu gândeam atât fiecare lucru, nu ne întrebam niciodată de nimic. Nu ne întrebam de viitorul nostru pentru că era atât de perfect prezentul. Nu ne gândeam la bani sau că vom face 30 de ani, pentru că la 20 de ani nu te prea gândești la ziua de mâine.
    Îmi lipsește perioada aceea când iubirea era de-ajuns. De-ajuns încât să simți că poți zbura.

    CITEȘTE ȘI :  Îmi pare că bărbații sunt mai aproape de definiția iubirii...

    Când un simplu „TE IUBESC” putea să îmi aprindă inima. Era de-ajuns de puternică încât simțeam că pot depăși orice furtună din viață.

    ADVERTISMENT