La infinit de orizonturi și dincolo de ele…

La infinit de orizonturi și dincolo de ele, privim cu lacrimi de bucurie sau tristețe,dorindu-ne să întrezărim un dulce vis, o reală speranță!

Fiecare dintre noi,am trăit poate un coșmar sau poate o bucurie imensă;o pierdere a celui drag,sau o poveste de dragoste…..dar atunci când finalul a fost cutremurător,nu am avut puterea poate, să ne ridicăm și s-o luăm pe un alt drum,spre un nou început….Au fost clipe de durere în viețile noastre și poate că nimeni nu ne-a fost alături,dar,sunt convins că fiecare dintre noi,am privit spre cer implorând speranță!

Am știut în adâncul nostru, că numai DUMNEZEU este un adevărat și loial PRIETEN;cel care niciodată nu ne-a părăsit și n-o va face vreodată!…EL ne-a arătat calea luminii…..doar EL ne-a presărat VISELE…și numai EL a pus stropi de SPERANȚĂ în sufletele noastre!!Cred în vise și speranțe;cred în iubiri absolute;eu cred în DIVINITATE,fără de care am fi doar simpli roboți fără sentimente,fără…VISE….fără…SPERANȚE! Prieten drag,nu-ți spun să crezi și tu,ci doar mă rog să lași deschisă poarta sufletului pt a primi și simți,tot ce-i mai frumos și bun pt tine!!

Magia nopții, întărită de adierea vântului ce animă frenetic frunzele într-un dans ce părea a fi un ritual, intensitatea sentimentelor noastre, toate acestea… făceau parte dintr-o poveste, din lumea magică a visului și armoniei, în care noi, în pași celești am pogorât pe-o pârghie de mătase să întărim armonia acelui tablou conturat în culorile nopții.

Perdeaua înstelată a nopții se așterne iară peste noi îngânând în surdină povești desprinse din viața noastră. Dacă suntem atenți vom auzi glasul lunii care intonează în feeria indescriptibilă povestea mea…

     
Articolul anterior Articolul următor