Nu credeam că… dragostea ce ți-o port îmi va omorâ sufletul cândva, dar totuși destinul mi-a jucat cea mai urâtă festă, cel mai mare blestem a fost să te IUBESC și să te plâng!

Privesc spre cer și simt cum mă cuprinde singurătatea, îmi aduc aminte cum priveam în doi și nu eram singuri, căci ne aveam unul pe altul. Timpul însă te-a îndepărtat de mine și m-ai uitat, ai uitat că undeva, cineva privește spre cer și e singur…singur cu iubirea sa pentru tine, sperând să te întorci la el, ca păsările călătoare, sperând că în sufletul tău mai arde măcar o mică flacară plăpândă, că această flacără se va transforma într-un foc cum e dragostea mea pentru tine…!

…Tu ești raza mea de soare, ce luminează întunericul sufletului meu; tu ești aerul pe care-l respir,… clipă de clipă și apa fără de care aș muri; aș mai vrea să pot spune că ești și jumătatea inimii mele, dar nu pot pentru că tu ești chiar inima mea… și ia gândește-te… crezi că aș putea trăi fără tine?

Ce n-aș da să fiu o lacrimă, să curg pe obrazul tău, să mor pe buzele tale… pe când o rază caldă de soare va soarbe într-un târziu, urma lacrimii ce cândva, mai mult ca sigur… tu o vei uita…

Iubesc soarele, dar dacă razele sale mă ard, renunț! Iubesc ploaia, dar dacă se transformă-n furtună, renunț! Te iubesc, pe tine, dar… orice s-ar întâmpla… la tine nu renunț!

Azi când ești numai și numai a mea, nu vreau să-ți mai dau drumul niciodată. Nu vreau nimic de la tine decât să ai grijă de mine și să mă iubești. Crezi că cer prea mult? Nu am nevoie de bani, mașini sau case, am nevoie de tine, de dragostea ta, de ființa ta . Nu mă interesează ce ai făcut, ce ai fost, mă interesează ceea ce ești cu mine acum și ce faci în prezent. Te iubesc prea mult, mai mult decât pot exprima în cuvinte omenești și nu uita nici o clipă draga mea, că steluța aia mică care strălucește cel mai tare e și va fi numai și numai a noastră!

Tu ești cea pe care încă o iubesc, ești spinul trandafirului ce mi-a străpuns inima. Tu ești îngerul alb din noaptea vieții ce-mi luminează calea spre fericire. Tu ești steaua care a căzut atunci, când dragostea mea s-a stins, pentru câteva clipe ale mândriei. Tu ești golul vieții mele pustiite și norul ce mi-a umbrit existența pe acest pământ .

Tu ești raza de soare ce a pătruns în sufletul meu și mi-a dăruit un pic de speranță și alinare. Tu ești acel vis ce s-a sfârșit odinioară atât de dureros. Tu ești iluzia trecutului meu și acea fantasmă ce-mi bântuie prezentul.

Ai fost visul dulce de copil ce m-a însoțit în nopțile cu lună plină. Ai fost primul sărut și prima lacrimă, prima speranță si prima decepție. Ai devenit durerea ce persistă și întreagă viață tristă…

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.