Oamenii intră în viața ta, te privesc și îți vorbesc…

Oamenii intră în viața ta, te privesc și îți vorbesc. Spun că te plac, îți fac promisiuni, îți redă încrederea în tine. Te îmbrățișeaza apoi rămâi cu brațele goale întrebându-te:” De ce au plecat”?

Îți lasă amintirile, îți lasă promisiunile : ”Promit să fiu mereu lângă tine” …Îți lasă jurămintele : ”Nu te voi părăsi niciodată” …Îți lasă ție totul mai puțin sufletul întreg! Îți lasă iubirea mai puțin împlinirea! Te vezi din nou cu sufletul gol și aceleași întrebări: ”De ce eu”? „De ce din nou”?

Câteodată suntem la o răscruce de drumuri. Nu știm în ce direcție să mergem, nu mai știm cine suntem și nu știm spre ce ne îndreptăm. Avem atâtea gânduri care ne fură și ne trezim la un moment dat câutând visul care să dea lumina ochilor, adevar și pace inimii. Vrem o pauză care să ne facă bine sau o a doua șansă. Dar ne este greu la sfârșitul zilei să privim în urmă și să zâmbim…

Când am avut cea mai mare nevoie de înțelegere, nimeni nu m-a înțeles. Nici măcar nu și-a dat silința să o facă. Nimeni nu știe ce am îndurat și cât de greu mi-a fost, iar când o persoană îmi spune „te cunosc” mă sufoc…

Fiecare om își are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înțelegere a lucrurilor și căile sale de acțiune. Așa cum fața și vocea unui om diferă de ale celorlalți, la fel diferă și modurile de a gândi și de a înțelege.

Acesta este motivul pentru care apar atât de des neînțelegerile între oameni, chiar și între cei apropiați sau prieteni.

De regulă, noi nu putem înțelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricțiuni, rupturi și certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult. Ca să ne putem înțelege empatic unii pe alții, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvența vibrațiilor mentale ale celuilalt, renunțând pe moment la propria noastră frecvență.

Nu, nu mă cunoști. Nimeni nu mă cunoaște cu adevărat!

     
Articolul anterior Articolul următor