Să-ți spun cum te iubesc ? Te iubesc cu durere…

Să-ți spun cum te iubesc ? Te iubesc cu durere. Te iubesc mai ales de departe. Te iubesc în neliniște. Te iubesc în fiecare secundă. Nu există nimic să mă liniștească. Iau filme, beau, fug, ard, alerg și tu ieși deasupra cu nonșalanță mereu. Viața mea fără tine este un șir infinit de fraze: prima este o întrebare, restul sunt ghilimelele. Și atunci vreau să-ți dau telefon măcar, dar știu că nu te voi găsi. Pentru tine din singurătatea mea…vreau să îți spun TE IUBESC !

Sau nu te voi găsi singură. Sau nu voi nimeri ceasul prielnic în care să-ți simt în voce bratele încolăcindu-se în jurul gâtului meu. Viața mea, draga mea, îmi amintesc de nebunul care dansa de unul singur în discotecile latine…Era curat, tolerat și singur. Am trecut de faza în care credeam că alte femei mă pot alina. Nimeni nu șoptește așa de dulce ca tine, nimeni nu promite fără vorbe ca tine. Te iubesc pentru că te-am avut (real,imaginar,ideal), dar prea puțin.

Nu am dansat încă merengue-ul vieții noastre. Te-am avut într-o promisiune, într-o vorbă pe care am pus-o la geam, te-am avut o secundă sau doar un an, cui și pe cine judecă timpul?? Singurul lucru este că nu ești acum lângă mine și asta arde groaznic. Vorbesc singur, zâmbesc femeilor ce seamănă cu tine…

Iubire, cât crezi că voi rezista așa??? Îmi amintesc de un fost fumător lăsându-se de fumat care spunea că nimic, nimic în lume nu-l poate liniști. Te iubesc așa de singur și de disperat. Știi??? Undeva în spate există un mare zid. Știm toți de el și cumva ne sprijinim noaptea de el. Este acela dincolo de pernă și de perete. Dar eu te iubesc, ințelegi??? Oh, înțelegi…Îți vânez zâmbetul la fiecare colț. Îți respir aerul, îți privesc fotografia fascinat. Părul tău mai ales. Te rog, fă-l roșcat astăzi!

Te iubesc total și definitiv. Știi, nu este numai nebunia care îmi ocupă noaptea visând cum te iubesc și cum te țin lângă mine, este ceva deasupra, uneori apare mai definitiv dimineața; este gustul tău necunoscut în gura mea. Mă gândesc la el adeseori, dar nici asta nu mă ajută să mă liniștesc.

Te iubesc. Te iubesc, Doamne, dimineața când ies la plimbare sau deschid fereastra…Te iubesc când văd ceața și tremur să ți-o trimit. Te iubesc nebunește când mă retrag la mine și sunt incapabil să-ți scriu. Te iubesc la amiază când zâmbesc politicos celor cu care iau masa. Te visez și te iubesc în ochii tuturor celor care mă ascultă vorbind. La ce să-ți scriu??? Am adunat muzica pentru tine, versuri și cuvinte ce abia ating conturul buzelor, frunze din toate colțurile lumii în care am umblat…hârtii, hârtii scrise, scrise…Nu pot să ți le trimit, nu știu de ce.

Te iubesc dureros la fiecare intersecție. Oh,nu, nu te compar. Tu ești ceea ce vine fără voia mea, fără control, fără să o cer. Visez că te țin în brațe, suntem în picioare și tu îmi spui că mă iubești. Îmi spui că mă iubești definitiv; atunci abia pot să mă liniștesc și pot să adorm.

Nu ti-am facut niciodata o declaratie…

     

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articolul anterior Articolul următor