Sufletul – este și va fii o enigmă, este spiritul nostru, ne călăuzeşte și ne apără… cu toate acestea, niciunul dintre noi nu poate spune ce este sufletul. Din timpuri străvechi, generaţie după generaţie, am încercat să îi descifrăm taina, dar fără răspuns.

Credinţele creştine vechi ne învaţă că sufletul ne-a fost dat de la Dumnezeu şi la El se întoarce după moartea trupului. În alte religii, sufletul este considerat un strop din esenţa universului, răspândit în toate lucrurile care ne înconjoară, de la animale, la ape şi munţi, de la copaci, la cel mai mic fir de iarbă. Definiţii mai noi susţin că sufletul este esenţa fiinţei noastre, entitatea care cumulează toate trăirile, cunoştinţele, amintirile, bucuriile şi durerile noastre, personalitatea şi caracterul. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române găsim o definiţie mai seacă, dar destul de cuprinzătoare: sufletul este „totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului”. Încă din zorii omenirii, diverse credinţe şi sisteme filosofice au încercat să explice ce este sufletul, fără să pună vreodată la îndoială existenţa lui.

Nemurirea ar poate fi explicată

Sufletul nu poate fi văzut, cu toate acestea sunt foarte puţini cei care nu cred în existenţa lui. Dintotdeauna, a fost legat de viaţa de după moarte, un alt concept care nu poate fi demonstrat, dar care este susţinut de toate credinţele religioase din cele mai vechi timpuri. O teorie fabuloasă a doi oameni de ştiinţă americani vine să susţină legătura dintre suflet şi continuarea vieţii dincolo de moarte. Stuart Hameroff şi Sir Roger Penrose, profesori în cadrul Departamentului de Anesteziologie şi Psihologie, la Universitatea Arizona, susţin că au descoperit esenţa sufletului. Conform teoriei lor, sufletul este rezultatul interacţiunii tuturor informaţiilor din Univers, care se concentrează în celulele vii, ca atare şi în celulele corpului uman. Bagajul de informaţie stocat în celule nu se pierde, chiar dacă celulele dispar, ci se răspândeşte în univers şi supravieţuieşte, probabil, sub alte forme. Ca atare, teoria celor doi profesori susţine ceea ce istoria omenirii şi biserica au consemnat din cele mai vechi timpuri şi anume că sufletul este nemuritor.

Dovedit prin moartea clinică?

Hameroff şi Penrose spun că tot ceea ce formează sufletul este găzduit în structurile micronice ale neuronilor, iar după moarte informaţia se risipeşte în jurul corpului. Astfel ar putea fi explicate declaraţiile pacienţilor care au trecut prin moarte clinică şi care susţin că au avut experienţe stranii la trecerea spre nefiinţă. Într-adevăr, creierul poate supravieţui trei minute după ce inima încetează să mai bată. Pacienţii care au fost resuscitaţi au povestit adesea că pluteau deasupra corpului lor şi că o lumină ireală, desprinsă din altă lume, părea să îi cheme departe. Sufletul lor părăsise corpul, dar ei au păstrat, poate doar pentru câteva secunde, conştiinţa de sine. Până de curând astfel de poveşti erau luate în derâdere, dar ştiinţa începe să descopere dovezi palpabile în favoarea lor, chiar dacă nu sunt suficient de convingătoare încă…

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.