Tag

Sufletul

Browsing

Cugetari despre iertare. Aproape fiecare dintre noi am fost raniti de actiunile sau cuvintele celorlalti. Poate mama ti-a criticat abilitatile parentale, poate colegul tau ti-a sabotat proiectul la care ai lucrat multa vreme sau poate partenerul tau a avut o aventura. Aceste rani pot lasa in urma lor sentimente de manie, de amaraciune sau chiar de razbunare.

Dar, daca nu practicam arta iertarii, s-ar putea ca noi sa fim cei care platim cel mai mare pret. Imbratisand iertarea, putem imbratisa, de asemenea, cugetari despre iertare, pacea, speranta, recunostinta si bucuria. Dupa citirea urmatoarelor citate si cugetari, ia in considerare modul in care iertarea te poate ajuta in drumul tau catre bunastarea fizica, emotionala si spirituala.

Nu suntem perfecti si nu traim intr-o lume cu oameni perfecti, iar aceasta realitate ne cere sa stapanim pe deplin arta iertarii.

Iata care sunt cele 37 de cugetari despre iertare care iti vor incalzi sufletul:

#1. „Numai cei curajosi stiu sa ierte!” – Lawrence Sterne

#2. “A tine minte raul înseamna a fi biruit de rau.” –  Sfantul Ioan Gura de Aur

#3. “Impaca-te cu Dumnezeu si multi oameni vor veni sa se impace cu tine.” –  Sfantul Serafim din Sarov

#4. “Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi.” – Sfântul Ioan Gura de Aur

#5. “Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.” –  Matei 6:14

#6. “Si, cand stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este in ceruri sa va ierte greselile voastre.” –  Marcu 11:25

#7. “Si, chiar daca pacatuieste impotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se intoarce la tine si zice: «Imi pare rau!», sa-l ierti.” –  Luca 17:4

#8. „Cel bland nu inclina spre razbunare, ci mai mult spre ieratre.” – Socrate

#9. „Cand n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat?” – Mihail Iurievici Lermontov

#10. „A ierta este, in esenta, un atribut dumnezeiesc, iertarea omoneasca aparand in consecinta ca inca o proba a prezentei suflului divin in faptura.” – Nicolae Steinhardt

#11. „A refuza sa ierti poate fi infinit mai rau decat a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbinteala, in timp ce lipsa de iertare este o alegere deliberata si rece a inimii.” – George McDonald

#12. „Iubirea este un act de iertare nesfarsita, o privire tandra care devine un obicei.” – Peter Ustinov

#13. „Atunci cand trecem cu vederea greselile altora, imitam extraordinara iertare a lui Dumnezeu.” – Ken Sande

#14. „Omule, dacă tu judeci, n-ai iertare, căci judecându-i pe alţii te condamni pe tine.” – Sfantul Apostol Pavel

#15. „Nu exista iubire fara iertare si nu exista iertare fara iubire.” – Bryant H. McGill

#16. „Daca ierti, iarta totul! Altfel n-ar mai fi iertare.” – Lev Tolstoi

#17. „Fii ingaduitor, caci toti avem nevoie de iertare.” – Seneca

#18. „Iertarea este calea spre intelepciune. Iertarea este curaj spre a trai cu putere.” – Claudiu Ovidiu Tofeni

#19. „Iertarea inseamna a te ridica mai presus decat cei ce te-au insultat.” – Napoleon Bonaparte

#20. „Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici.” – Mahatma Gandhi

#21. „Insulta va asaza sub nivelul dusmanului, revolta va pune la nivelul sau, numai iertarea va pune deasupra sa.” – Benjamin Franklin

#22. „Ura pe care o porti este un carbune aprins in inima ta care iti face mai mult rau tie decat lor.” – Lawana Blackwell

#23. „Nici o razbunare nu este atat de completa ca iertarea.” – Josh Billings

#24. „Intotdeauna iarta-ti dusmanii. Nimic nu-i agaseaza mai mult!” – Oscar Wilde

#25. „Omul virtuos trebuie sa imite arborele de santal care, atunci cand este taiat, parfumeaza securea care-l loveste. Un om care se gandeste sa se razbune, are deschisa propria sa rana, care altfel s-ar vindeca si s-ar inchide.” – Francis  Bacon

#26. “Dumnezeu este iertare. Ietarea este deja data, noi trebuie sa ne-o insusim, trebuie sa ne ridicam la vrednicia acestei iertari si atuncea vom vedea cum iertarea face parte integranta din iubire.” – Parintele Rafail Noica

#27. “Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam. Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti.” – Sfantul Ioan Gura de Aur

#28. „Cand nu-l ierti pe altul, nu-l amarasti atata pe el, pe cat te jignesti pe tine insuti.” – Sfantul Ioan Gura de Aur

#29. „Iertarea e cea mai puternica dintre puteri:  face bine atat celui care o acorda, cat si celui care o primeste!” – Goethe

#30. „A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca prizonierul erai tu.” – Lewis Smedes

#31. „Nu realizezi cat de puternic esti pana nu experimentezi iertarea.” – Paulo Coleho

#32. „Iertarea este mai buna decat razbunarea , intrucat iertarea este semnul unei naturi blande, pe cand razbunarea este simptomul unei naturi salbatice.” – Epictet

#33. „Daca am numara si am elimina din viata noastra pe toti cei care ne-au gresit , cat de putin , am ajunge sa nu mai avem pe nimeni alaturi de care sa traim. Intrucat, a fi social inseamna a fi iertator.” – Robert Frost

#34. „Iertarea nu este un act ocazional, ci o atitudine permanenta.” – Martin Luther King

#35. „Unul din secretele unei vieti fertile este sa ierti pe oricine si orice inainte de a merge la culcare.” – Ann Landers

#36. „Atunci cand ii judecam , ii indepartam pe oameni de noi ; cream o bariera , un zid.Atunci cand iertam , distrugem barierele si ne apropiem de ceilalti.” – Jean Vanier

#37. “A ierta este, in esenta, un atribut dumnezeiesc, iertarea omeneasca aparand in consecinta ca inca o proba a prezentei suflului divin in faptura.”  –  Pr. Nicolae Steinhardt

Ți-am luat în grijă sufletul cu voia ta, și pentru că sufletul tău este în grija mea, îți promit că voi avea grijă să-ți umplu viața cu clipe speciale pe care să nu le poți uita niciodată. La întoarcere, vreau să ne ținem de mână și să pășim împreună pe drumul vieții, iar când ne va fi mai greu…să ne purtam unul pe celalalt în brațe.

Fără tine sunt o corabie fără pânze, plutind în derivă pradă furtunilor. Dragostea ta îmi da putere și curaj să depășesc orice probleme, să-nfrunt orice primejdii, cele mai groaznice valuri îmi provoacă zâmbete când simt în mine focul iubirii noastre.

Dragostea ta e farul ce strălucește mereu la capătul țărmului, dincolo de furtună, iar eu n-am de făcut decât să navighez mereu spre el…Pentru unii viața e o luptă neîncetată cu furtunile, pentru mine e o aventură minunată, o aventură ce are mereu același final, în brațele tale.

Simt un gust amar în sufletul meu…dorința ucide lent și sigur. Mie dor de tine…mie dor secundă de secundă să ne iubim…să fim doar noi doi. Știu că sufletele noastre nu se vor despărți niciodată și vor rămâne gravate pe veci. Mă gândesc acum că încă nu suntem împreună și aceste gânduri se închid în mine…îmi fac rău și nu îmi dau voie să mă gândesc la viitor. Seara când mă bag în pat închid ochi și îmi vine un vârtej de senzații…rostesc în gând cuvinte de iubire…e limpede și clar că te iubesc, ești aerul fără de care nu pot supraviețui.

Probabil că am să rămân doar „acel nebun” pentru ea, așa cum și ea o să rămână mereu doar „acea femeie” pentru mine. De printre acele petale de trandafir întinse pe acel pat am învățat că dacă te respecți suficient de mult pe tine, mereu ai să mergi mai departe. Dacă te respecți suficient de mult ai să pleci departe de acele lucruri care nu-ți mai folosesc. Ai să pășești mai departe de acele lucruri și oameni care nu te mai ajută sau acele care nu te mai fac fericit.  Și chiar dacă uneori credem anumite lucruri despre un om, nu e obligatoriu ca acel om să fie așa cum noi gândim despre el.

Și într-un final, mereu o să regretăm doar acele șanse pe care nu le-am oferit unui om și acele șanse pe care nu le-am fructificat când ne-au fost oferite în dar…!

Sufletul – este și va fii o enigmă, este spiritul nostru, ne călăuzeşte și ne apără… cu toate acestea, niciunul dintre noi nu poate spune ce este sufletul. Din timpuri străvechi, generaţie după generaţie, am încercat să îi descifrăm taina, dar fără răspuns.

Credinţele creştine vechi ne învaţă că sufletul ne-a fost dat de la Dumnezeu şi la El se întoarce după moartea trupului. În alte religii, sufletul este considerat un strop din esenţa universului, răspândit în toate lucrurile care ne înconjoară, de la animale, la ape şi munţi, de la copaci, la cel mai mic fir de iarbă. Definiţii mai noi susţin că sufletul este esenţa fiinţei noastre, entitatea care cumulează toate trăirile, cunoştinţele, amintirile, bucuriile şi durerile noastre, personalitatea şi caracterul. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române găsim o definiţie mai seacă, dar destul de cuprinzătoare: sufletul este „totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului”. Încă din zorii omenirii, diverse credinţe şi sisteme filosofice au încercat să explice ce este sufletul, fără să pună vreodată la îndoială existenţa lui.

Nemurirea ar poate fi explicată

Sufletul nu poate fi văzut, cu toate acestea sunt foarte puţini cei care nu cred în existenţa lui. Dintotdeauna, a fost legat de viaţa de după moarte, un alt concept care nu poate fi demonstrat, dar care este susţinut de toate credinţele religioase din cele mai vechi timpuri. O teorie fabuloasă a doi oameni de ştiinţă americani vine să susţină legătura dintre suflet şi continuarea vieţii dincolo de moarte. Stuart Hameroff şi Sir Roger Penrose, profesori în cadrul Departamentului de Anesteziologie şi Psihologie, la Universitatea Arizona, susţin că au descoperit esenţa sufletului. Conform teoriei lor, sufletul este rezultatul interacţiunii tuturor informaţiilor din Univers, care se concentrează în celulele vii, ca atare şi în celulele corpului uman. Bagajul de informaţie stocat în celule nu se pierde, chiar dacă celulele dispar, ci se răspândeşte în univers şi supravieţuieşte, probabil, sub alte forme. Ca atare, teoria celor doi profesori susţine ceea ce istoria omenirii şi biserica au consemnat din cele mai vechi timpuri şi anume că sufletul este nemuritor.

Dovedit prin moartea clinică?

Hameroff şi Penrose spun că tot ceea ce formează sufletul este găzduit în structurile micronice ale neuronilor, iar după moarte informaţia se risipeşte în jurul corpului. Astfel ar putea fi explicate declaraţiile pacienţilor care au trecut prin moarte clinică şi care susţin că au avut experienţe stranii la trecerea spre nefiinţă. Într-adevăr, creierul poate supravieţui trei minute după ce inima încetează să mai bată. Pacienţii care au fost resuscitaţi au povestit adesea că pluteau deasupra corpului lor şi că o lumină ireală, desprinsă din altă lume, părea să îi cheme departe. Sufletul lor părăsise corpul, dar ei au păstrat, poate doar pentru câteva secunde, conştiinţa de sine. Până de curând astfel de poveşti erau luate în derâdere, dar ştiinţa începe să descopere dovezi palpabile în favoarea lor, chiar dacă nu sunt suficient de convingătoare încă…