Tag

te iubesc

Browsing

M-am trezit într-o dimineață, gândindu-mă la viața mea. Ce aveam eu în ea? Aveam o mamă, un tată frați și surori…dar mai presus de toate aveam un suflet. Sufletul meu. Un suflet fără culoare care își dorea să trăiască.

Mă uitam pe cer și mă întrebam: ce-am să fac eu azi? Nimic. Erau doar nori și vânt, se pregătea de furtună, de parcă era înainte de război…simțeam că îmi doresc să stau doar pe margine să privesc viețile altora, clipele de fericire și de iubire, parcă totul se învârtea în jurul meu, auzeam doar râsete de bucurie, oameni care se iubeau și își purtau de grijă unul altuia, era o lume din care îmi doream să fac parte, să nu mai trăiesc în singurătate în tristețea închisă în sufletul meu ,tristețe pe care nu am vrut să o recunosc că există și doare, îmi doream un univers al meu și al ei. A lui cine? Mă întrebam și îmi răspundeam singur: al ei,cea care o să mă iubească.

Dar cine să mă iubească pe mine? Cine ? Cine poate să mă readucă la viață să simt căldura razelor de soare, să simt ploaia și furtuna ?

Doar tu. Pe tine te-am zărit , stăteai și priveai dintr-un colț de bucurie, te bucurai că trăiești, că poți să zâmbești…curios, s-a apropiat bucuria de tristețe , s-au privit, și-au dat mâna, pentru o clipa tristețea a cunoscut bucuria sufletului tău, iar tu ai zărit o rază de soare în sufletul meu fără culoare, te-ai întristat vedeam asta în ochii tăi..iar eu zâmbeam și simțeam că viața mea capătă un sens, ca de azi bucuria cu tristețea vor merge alături una lângă alta zâmbind , fără regrete…și așa s-a născut dragostea noastră…din clipa aceea am construit universul de care aveam atâta nevoie. Acum era universul nostru…și totuși norii nu se răzbunau, și-au vărsat lacrimile asupra noastră, erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am vărsat doar alături de tine, lacrimi pe care le-aș vărsa în fiecare clipă, azi de fericire mâine de de dor, și-apoi de tristețe pentru minutele în care îți simt absența și îți doresc mângâierea să o simt pe obrazul meu.

Doar azi simt că am suflet, simt că trăiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-aș mai face niciodată să plângă pentru zâmbetul tău care îmi alunga tristețea , pentru vocea ta care îmi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine!

Tu care îmi dai putere să vad viața ca o poveste.

M-ai învățat să râd, să iubesc tot ceea ce mă înconjoară, tu cu bunătatea sufletului tău de aur, m-ai învățat că după ploaie vine soare, că nimic în lumea asta nu are sens fără suflet…Așa cum eu nu am sens fără tine sufletul meu, așa cum eu sunt centrul universului tău, cum viață ta fără mine pare un copac fără rădăcini, așa inima mea nu e întreagă în clipele când ești departe de mine.

Ieri mă întristam, tu te bucurai. Azi din bucurie și tristețe am construit fericirea noastră, sufletul meu! Fericire fără de care nu aș fi eu, nu aș fi ceea ce sunt azi pentru că ești alături de mine la bine și la greu, pentru că ești vocea glasului meu, ești femeia de care am nevoie să mă simt bărbat, ești femeia pe care o iubesc mai mult ca propria-mi viață, ești femeia fără care nu pot trai. Am nevoie de tine să pot visa. Am nevoie de tine pentru că te iubesc. Da te iubesc! Te iubesc așa cum spicele grâului copt în arșița verii adora roua dimineții. Da, te ador! Așa cum luna adoră stelele și vraja nopților. O spun și o repet la infinit: te iubesc sufletul meu! Voi fi mereu aici , doar strigă-mă, și voi veni!

Voi prețui mereu căldura sufletului tău. Așa cum pământul prețuiește stropii de ploaie. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce îmi oferi pentru că mi-ai făcut un loc al meu în inima ta. Îți mulțumesc pentru că mă iubești.

De nenumărate ori când îți spuneam te iubesc tu mă întrebai de ce?. Și eu îți răspundeam invariabil “nu știu…”. Este atât de greu de transpus în cuvinte sentimentul care rezultă în definitiv din fapte mici. Știam doar…pentru că ești tu…

Te iubesc pentru felul în care vorbești. Tot timpul gata să argumentezi, tot timpul pregatită să te contrazici. Pentru cum schimbi brusc subiectul după starea de spirit, uneori întrerupându-mă la mijlocul frazei. Pentru cum nici măcar nu îți dai măcar silința să pară că mă asculți, atunci când vorbesc despre lucruri care nu te interesează, când îți spuneam te iubesc dar ești prezentă sută la sută când vine vorba de a da sfaturi de viață, comportament și a interpreta psihologic toate atitudinile, remarcile și comportamentul oamenilor.

Tot timpul directă, exemplificând, spunând ceea ce ai de spus fără ocolișuri sau “perdele”. Pentru cum te enervezi și te agiți, vorbind tare și înfocat când îți aperi punctul de vedere când vine vorba de lucrurile importante pentru tine. Pentru atitudinea deschisă și dezinhibată, pentru raționamentele tale ireproșabile. Pentru că ești puternică și slabă, femeie independentă și dură, sensibilă și care necesită protecție și ajutor.

Pentru că orice faci, nu îți pierzi feminitatea. Pentru că într-o clipă ai vazut și înțeles părți ale mele(nevoi, calități și defecte) pe care oameni din jurul meu nu le-au observat deși mă cunosc de o viață. Pentru că mă simt bine lângă tine și pot să fiu eu, fără măști, fără cenzură, fără frică de judecată. Pentru că îți spuneam te iubesc. Ești ca o piesă de puzzle care s-a așezat perfect în viața mea. Pentru că mă faci să visez și mă surprinzi în fiecare zi. Pentru că mă atragi ca un magnet din toate punctele de vedere. Pentru cât de frumoasă ești indiferent de ce faci sau cum ești îmbracată, pentru cum ți se ondulează părul în ploaie, pentru cum râzi, mergi, mănânci ciocolată sau bei vin, pentru cum ai trecut peste probleme, ții țigara în mână sau dansezi. Pentru că plângi și râzi, pentru că mă lauzi și mă cerți, pentru că îmi închizi telefonul în nas când te superi.

Pentru umanitatatea ta, pentru… că ești tu.

Când seara se lasă și toate zgomotele au „adormit”, tăcerea fermecătoare a nopții te va face a-mi acorda puțin din timpul tău, pentru a da atenție micuțelor mele rânduri. De fiecare dată adorm cu tine în gând, mă trezesc cu tine-n gând, manânc cu tine în gând….

Dumnezeule! Ce se întâmplă cu mine?! Oare asta înseamna să iubești cu adevărat?!… Dacă ai ști ce greu îmi este fără tine, poate că într-o zi, voi putea să îti rostesc aceste cuvinte în față…Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reușit să-l cucerești și să-l stăpânești… Astăzi când tu, rezemată, vei citi aceste rânduri; eu mă voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi fost să fim împreună. Nu vreau să-ți spun decât că îmi este foarte greu să trec peste zilele astea când toată lumea va fi împreună și noi, nu…

Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Și în fiecare zi mi-am adus aminte de „spinii” pe care aceștia îi aveau. Dar la vederea frumuseții lor, am uitat de fiecare dată… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtisera înca si puritatea lui s-a oglindit în viata mea… Am cules apoi un trandafir roșu, fără de care grădina mea n-ar mai fi ramas aceeași. Atunci am înțeles ce înseamnă „iubirea” și tot atunci… am întâlnit-o pe „ea”… Fără să vreau, am simțit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi căzută în căutarea dragostei „ei” zadarnice… Am simțit cum trandafirul cu petale transparente se scutură, iar fiecare petală cădea una câte una, ca fiind lacrimile mele…

Am căutat în zadar să găsesc în imensa „grădină” orice alt trandafir, pentru că toți se uscaseră. Atunci am cules fără să vreau, pe ultimul, acela violet, care înca nu se ofilise. Doar o petală aruncată, a alunecat grabită pentru a pecetlui despărțirea noastră… Acum „grădina” este goală și vântul „aleargă” de la un capăt la altul pentru a da filă cu filă viața mea și pentru a „mătura” petalele căzute…

(autor anonim)

Cred că am murit în brațele tale, noaptea trecută … când m-au cuprins și m-au mângâiat cu a lor caldură. Nu știu dacă e chipul tău sau vocea ta sau poate e atingerea ta aceea care m-a făcut să uit de tot și să mă las cuprins de-o dulce toropeală și am devenit captivul tău pentru totdeauna.

Iar astăzi, la amintirea acelor clipe, mă învăluie aceeași senzație de căldură, fremătare și nerăbdare de a cădea din nou pradă brațelor tale.

Sunt um om norocos, mă număr printre puținii binecuvântați să cunoască dragostea adevarată, acel sentiment care îți pârjolește inima și ți-o lasă aridă, încât nici o altă dragoste, în afară de a ta, nu mai poate crește pe ea. Of…am murit în brațele tale! Este un sentiment atât de puternic încât cred că inima mea, e neîncăpătoare pentru ea. Vorbesc despre o dragoste care te face să uiți de tine, îți dă dureri de cap, te face să îți tremure stomacul, să crezi că astăzi e cea mai fericită zi a ta și mâine cea mai tristă…

De ce să-mi pese că e iarnă c-afară-i trist și e pustiu? …că pomii-și dezgolesc a lor coroană și acuma ceru-i cenușiu; că nu mai sunt privighetori să-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea…De ce să-mi pese de acestea toate, când lângă mine alături e iubirea…, când lângă mine ești tu…?!? Acum nu te văd, nu știu cât de limpezi ți-s ochii, dar ești într-un fel înserarea ce mă adoarme în brațele frumuseții; că suntem nemuritori, ești sărbatoarea zilelor ce trec și dansul acestui vânt primăvăratec peste poticniri, regrete, doruri.

Ești mâna ce-mi scrie grăbită gândurile, alaiul emoțiilor, ești roșeața obrazului meu, timp ce doare în ființa mea, ești plăcerile și întoarcerile, ești acest neaflat, în tot ce sunt. Ești născută din viața însăși, ești pentru a-mi fi natura frământărilor, bucuriilor și nebuniilor , ești, pentru a-mi fi fericirea ce sprijină eternitatea să nu cadă în timp.

Ești gingașul loc unde se adună tot ce sunt și ce-aș putea să fiu, pentru a mă vedea ca om, ca iubire de viață!

Aș vrea să am aripi, să pot veni la tine în fiecare seară și să te sărut de noapte bună, aș vrea să te am lângă mine tot timpul, dar distanța nu ne dă șansa asta, eu sunt departe de tine, dar nu uita că nu e secundă fără să mă gândesc la tine și pe zi ce trece TE IUBESC din ce în ce mai mult, îmi lipsești mult și mi-e dor de tine!

TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC !Nu știu prea multe, știu doar că te iubesc, azi mai mult ca ieri, mai puțin mâine, în fiecare zi altfel și totuși la fel.Nu trece secundă, minut, oră, zi, lună fără ca, gândul meu să nu rătăcească în căutarea ta, o face din setea de tine, din dorul ce mă mistuie, mă întreb dacă nu te dor picioarele pentru că mereu alergi prin mintea mea și totuși vreau să știi, că te iubesc cu întreaga mea ființă.

Te iubesc că exiști, aștept clipa când nu vor mai fi depărtări, când brațele mi le-oi întinde spre a te cuprinde să mă cuprinzi cu brațele.Mă gândesc la tine și inima mă doare iar sufletul îmi suspină,Nici măcar nu știu ce rost mai are viața mea.

Am avut cândva o clipă de dulceață, frumosul tău trup ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe, chipul tău frumos ce nu are asemănare, ca DUMNEZEU te-arăți în mii de fețe.Te iubesc să știi, căci tot ce simt, de este rău sau bine, destul că simt atât amar în mine, tot ție-ți mulțumesc,fiindcă tu m-ai învățat ca lumea s-o citesc.De n-ai fi tu, ce-ar folosi viața, speranțele-i și binele-i și tot…

Un vis ar fi amestecat cu ceață, un chin ar fi etern amar, aș da orice să-l pot sfârși.Tu ești pentru mine a opta zi din cele șapte, te vedeam cu a mea minte, te-am vazut și te-am iubit, îngerul iluziei mele deșarte.

Mi-am dat seama târziu că viața merită trăită,dar niciodată nu-i târziu să te iubesc,să îți dovedesc că te iubesc.

A fost de-ajuns doar o privire,atunci când noi ne-am întâlnit și parcă ne știam de-o viață și inimile au tresărit…iar tu m-ai încurajat și eu am știut că începe un vis din care amândoi nu am vrea niciodată să mai fim treji.Îți mulțumesc ție iubire pentru dragostea ta…îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acestă poveste de dragoste.

Trăiesc din amintiri,vise și speranțe…atât mai am! Inima mea a fost udată cu lacrimile deziluziei creată la sfârșitul acestei relații. Tot ce știu este că EA reprezintă tot ce e mai bun în mine,un mic ideal de bunătate și frumusețe.Dragostea este o dulce iluzie ce se naște din lumina razelor de lună,căldura pământului și lacrimile norilor.Fiecare gând al meu către tine…se va lăsa ușor din mine,va pleca în zari și va lăsa în urmă un soare ce-o să spună :”a fost un vis frumos și va rămâne un vis frumos,uitat de vreme,uitat de noi„.

Nu mint când îți spun că te iubesc,nu mint când îți spun că îmi lipsesc vorbele tale dulci,tandrețea ta,dragostea ta,tot ceea ce ești tu. Viața merită trăită ! Mi-ai fost cântecul ce mă adormea noaptea,vocea ce-mi mângâia tristețea,vântul ce-mi învăluia corpul,dar nu ai fost decât un vis…dragostea ta mă face să mă topesc ca o bucată de gheață în a ta palmă de foc și să mă înalț fără aripi spre lună,fructul dragostei mele.

Pentru mine ești mai scumpă ca aerul pe care îl respir,ești mai presus de propria mea persoană și nu îți voi putea explica niciodată,nici prin mii de cuvinte cât de mult te iubesc.Tu ești amintirea veșnică a minții mele,tu ai reușit să pătrunzi în întunericul meu trezind scânteia iubirii.

Aș vrea să țip,dar nu are rost;aș vrea să plâng dar nu mai am lacrimi…te văd,dar totuși nu exiști;te simt aproape dar visez,cred că te țin în brațe,dar tu ești atât de departe.Am crezut că ești sinceră când îmi spuneai:”Te iubesc,am nevoie de tine„!,însă acum m-am convins că au fost doar vorbe în vânt care acum mă dor.Dragostea ta a plecat la fel cum a venit,pe furiș…furându-mi o parte din suflet.

Am crezut în tine,în dragostea ta…iar acum inima mă doare și sufletul îmi plânge.Îți mulțumesc că ai fost un înger și pentru zilele fermecate împreună cu tine.Viața merită trăită !

Iubește ca și cum nu ai fi suferit niciodată din dragoste; dansează ca și cum nimeni nu s-ar uita…

Dansul e emoția unei atingeri,cucerirea partenerului prin mișcări armonioase,curajul de a depăși timiditatea,de a simți ca și cum lumea e a ta. Câte puncte comune sau mai bine zis câtă pasiune există în dans ca și în iubire. Se aseamană atât de mult încat ai vrea să dansezi tot timpul,să asculți muzica iubirii …

Prin dans înveți mult mai ușor gesturile ,mimica …lași timiditatea la o parte dar ai o mare satisfacție când depășești bariera emoțiilor și te simți ca un fulg pe podiumul pasiunii….pe când în relație ești stângaci la început,cu timpul începi să îți înfrângi puditatea,descoperi necunoscutul….și apoi vine satisfacția de a fi iubit …..și a iubi..

Dansul este comunicarea dintre tine și el,dintre tine și corpul lui…..dintre tine și corpul tău…..devii mai expresiv,devii liber în sfera imaginației,unde totul e posibil,unde scapi de probleme,de griji cotidiene…ești doar tu într-o lume plină de muzică …ești tu pe ritmul iubirii…pe tărâmul seducției…și câți o mai fac azi ?! Câți au uitat să se lase seduși pe pași de muzică ?!

Învață să seduci pe ritmuri angelice,pe ritmuri pasionale….învață să îți descoperi șarmul ,lasă-te curtată pe lirica suava a senzualității…Să învățăm să facem dintr-un bărbat un prizonier al iubirii,să-l torturăm dar într-un mod plăcut și excitant…pe ringul de dans!… Dansul te învață să îți testezi partenerul,naște dorințe erotice născute de contactul fizic ,de frumusețea atracției,a iubirii… Câți dintre noi îți mai aduc aminte serile în club,pe ringul de dans…unde ca o stea ne simțeam,de privirile celorlalți care ne urmăreau pașii,corpul unduindu-se pe ritmurile muzicii…câtă pasiune puneam pe fiecare mișcare …pe fiecare gest …

Hmmmm,dacă stam un pic și ne imaginăm ,auzim melodia noastră…a mea…prin tot corpul un sentiment de emoții și bună dispoziție începe să ne cuprindă…zâmbim…ne mișcăm…..ne lăsăm pradă ritmurilor frenetice…dansăm…iubim!

Dansează cu partenerul ca și cum ai face dragoste…arată-i cât îl dorești doar prin mișcări frenetice pe pași de muzică …fi senzual…simte-te ca într-un vis feeric,trăiește din plin momentul…..Dă-ți drumul la imaginație,simte-te ca o sirenă a seducției……savurează clipa pasiunii,clipa daruirii…dansul iubirii!

Fi o stea a ringului…un înger al iubirii…și al amorului începând cu un dans !

Iubirea este acea amintire plăcuta care îți rămâne pentru întreaga viață. Este singurul lucru frumos din viața asta și chiar dacă ajungi să suferi,vei fi fericit că ai avut ocazia să iubești.

Vei fi fericit că pentru o clipă, ea era totul pentru tine. Făceai totul în numele ei, ai fi mutat și munții din loc doar de dragul ei.

Din păcate, în zilele noastre iubirea a ajuns o armă în mâinile unora și o victimă în mâinile altora. Iubirea este percepută ca un mijloc, ca un scop, ca un interes. Este deseori confundată cu ideea de atracție fizică, cu ideea de ”îndragosteala” copilărească sau cu ideea de sex. În ziua de azi, iubirea e orice, numai ce ar trebui să fie nu mai este.

Omul a transformat iubirea din sentiment în obiect și a greșit. A încercat s-o schimbe pe placul lui și iar a greșit pentru că n-o poți schimba; iar când nu mai ești demn de ea, o pierzi precum un parfum ce nu persistă. Iubirea e mereu acolo, dar precum credința, când te îndepărtezi de ea, când nu mai crezi în ea, n-o mai poți simți și din această cauză te vezi izolat, te vezi singur.

Deschide ochii și mai ales deschide-ți sufletul s-o poți primi din nou și ai curaj! Va veni la tine dacă vede ca îți dorești acest lucru.

Iubirea nu are nimic de-a face cu sexul, cu atracția fizică, cu banii. Iubirea rămâne pentru totdeauna cu tine; și îți va încălzi sufletul și te va însoți atunci când te vei simți singur și ori de câte ori vei fi trist ea va fi acolo pentru tine.

Tot ce ne dorim este să iubim și să fim iubiți sincer, necondiționat și poate pentru totdeauna.

Chiar dacă suferim, chiar dacă am iubit și sufletul ne este sfâșiat de durere, nu trebuie să ne pierdem speranța.

Dragostea va reveni; trebuie doar să vrem s-o primim, să găsim omul care să împartășeasca cu noi acea iubire…și va veni din nou: mai frumoasă, mai matură, mai caldă.

Când poți să iubești fără să ceri nimic înapoi, când poți să asculți fără să schimbi nimic în cuvintele  ce le auzi, să accepți orice vine cu zâmbetul în privire, să nu pui întrebări și să nu îți faci gânduri ca nu înțelegi de ce trebuie să fie așa, să nu încerci să o sau îl oprești langă tine nici măcar o secundă, ci să îi dai libertatea să facă ce vrea, să nu întrebi niciodată: de ce? …

Să nu fie condiții… să nu fie regrete, să fie doar liniștea care trebuie să o arăți…sa înțelegi că trebuie să mergi înainte zâmbind pentru că ai avut ocazia să iubești în așa fel. …Să nu te aștepți la nimic și să nu ceri nimic, ci doar să iubești pentru că trăiești și ai avut ocazia să arăți toate acestea… atunci sigur vei ști că ești iubit și că iubești..depinde doar de noi dacă suntem dispuși să arătăm adevarata dragoste…Iubire necondiționată …

Mai știm, oare, să iubim naiv, inocent, să oferim totul în dragostea noastră sau suntem mereu măcinați de constrângeri și resentimente? Și dacă iubim încă, naivi, ce să iubim ?

Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de lângă noi , putem iubi totul. Dar plăcerea de a oferi dragoste, implică riscul de a fi răniți, de a ni se răspunde cu ură … neînțelegerea celor din jur ne poate face să nu mai iubim nimic … dar, pană la urmă, iubirea fie ea și pentru o clipă merită toate aceste riscuri ale eșecului.

Asta e iubire necondiționată …Căci, căutând mereu o cale de mijloc, între a iubi “nebunește” și a nu fi rănit, nu vom reuși să iubim nimic cu adevărat…