Tag

viata

Browsing

Viața trebuie trăită, nu e făcută pentru momente mediocre. Nu trebuie ca viața să ajungă la un moment de blocaj, făcând aceleași lucruri zi de zi. Nu trebuie să îți irosești viața prin fiecare răsărit sau apus.

Ea trebuie trăită. Ar trebui să privești mai des la stele, alături de un prieten bun…cu un pahar de vin roșu învăluiți de întuneric. Va trebui să fii pregătită pentru primele întâlniri și să experimentezi primul sărut…

Viața este făcută pentru călătorii cu familia, să explorezi teritorii noi, pe care nu le-ai mai văzut până atunci. Merită să te cațeri pe munți chiar și atunci când cei din jur îți spun să nu faci asta. Fă-o totuși.

În viață trebuie să te îndrăgostești. Acea atingere tandră pe care vrei să o simți pentru toată viața…să șifonezi așternuturile, să simți acele atingeri care îți trimit focuri de artificii în toate părțile trupului…Viața e făcută pentru a spune acel „te iubesc” fără să fispriată de răspunsul pe care îl vei primi în schimb.

Viața trebuie să facă inima să bată ca într-o cursă de raliu, acele săruturi care opresc timpul, și să râzi fără oprire la fiecare vorbă șoptită. Viața ți-a fost dată să o trăiești, să iubești.

Trebuie să descoperi bucuria de a trăi această viață. Viața ta ți-a fost dată ca s-o trăiești. Tu ți-o trăiești?

Într-o zi vei întâlni pe cineva care îți va schimba viața definitiv, care va schimba totul. Îți va schimba felul de gândire asupra vieții, felul în care te vezi pe tine însuți precum și felul în care te uiți la cei din jurul tău.

Această persoană poate fi cineva complet străin. Poate fi cineva pe care îl vei întâlni în stația de autobus sau la un restaurant stând la coadă alături de tine. Poți să întâlnești persoana într-un alt oraș, altă țară…în timp ce treci pe acolo în weekend. Nu prea contează unde se va întâmpla. Nu contează cum se va întâmpla. Dar într-o zi se va întâmpla.

Poate fi o simplă conversație despre vreme dar care poate duce la lucruri despre viață și moarte. Poate va fi un mic moment, o simplă privire și un gând comun care te va „lovi” ca un pahar de apă rece într-o zi de vară toridă.

S-ar putea să nu mai vezi acea persoană niciodată. Să nu mai ai o asemenea conversație…Va trebui să menții în mintea ta acea persoană pentru ca acea amintire să te lumineze în zilele tale întunecate. Vei vrea să ții imaginea acelei persoane întipărită în fiecare celulă a corpului tău, în fiecare atom al ființei tale…Dar un singur lucru e sigur: te va schimba pentru totdeauna. Nu știi nimic despre acea persoană. Poate sunteți suflete pereche menite să se întâlnească doar pentru o singură zi, sau poate sunteți destinați pentru a continua împreună. Sau poate soarta va prefera ca voi să fiți doar prieteni.

Dar felul în care îți zâmbește va face ca totul să revină la normal în viața ta. Felul în care îți vorbește te va face să realizezi cât de mult ți-a lipsit așa ceva. Felul în care râzi la o banală conversație te va face să vrei să vezi lumea într-o altă lumină. Și acea persoană, acest străin perfect, te va face să vrei să devii un om mai bun. Această persoană, va aprinde în tine o lumină care a fost stinsă de ceva vreme. Acest străin, te va scoate din lumea în care te-ai pierdut. Acest străin, va ridica toată frumusețea ta din interiorul tău, frumusețe pe care nu o vedeai…

Felul în care acea persoană te va privi te va face să te simți de parcă vă cunoașteți dintotdeauna, îți va spune că meriți tot ceea ce îți dorești pe această lume. Și această persoană, acest străin pe care l-ai întâlnit pe stradă sau în acea stație, te va face să te vezi în așa fel în care te vede și el. Într-o zi vei întâlni o persoană care îți va schimba total viața. Datorită felului în care zâmbește și-ți vorbește, vei vedea acel potențial într-o singură privire. Acele conversații purtate cu grijă te vor face să realizezi că meriți mai mult decât îți ofereai.

Într-o zi vei întâlni pe cineva care te va reinventa. Și când se va întâmpla asta, să nu arunci acel sentiment de venerație. 

S-au spus multe despre J.K. Rowling. Din statutul de mamă singură în cel de scriitor miliardar, alături de gânduri despre o viață mai bună, a deschis o ușă nouă spre minunata lume a lui Harry Potter și prietenilor săi, cu milioane de cititori în întreaga lume.

În 2008 a ținut o cuvântare la Universitatea Harvard care ulterior s-a transformat într-o carte motivațională citită de milioane de oameni. Cartea se numește Very Good Lives: The Fringe Benefits of Failure and the Importance of Imagination.

Fiind o bună povestitoare și o sursă de inspirație pentru o întreagă generație, cele mai importante cuvinte ar suna așa:

“What I feared most for myself at your age was not poverty, but failure.”

( Ceea de ce m-am temut cel mai tare la vârsta ta nu a fost sărăcia, ci eșecul ! )

So, from her speech to you, here are 8 quotes on nailing the importance of failing in life.

Deci, din cuvântarea sa, iată 8 ganduri despre importanța eșecului în viață:

1. Eșecul mi-a dat o siguranța interioară obținută datorită examenelor vieții. Eșecul m-a învățat lucruri despre mine pe care nu le-aș fi învățat altfel. Am descoperit că am o voință puternică, mai multă disciplină decât credeam, și am descoperit  că am prieteni ai cărui valoare este inestimabiă.

2. De ce vorbesc despre beneficiile eșecului? Pentru că eșecul te învață să te lepezi de lucrurile neesențiale. Am încetat să mă prefac că sunt altcineva decât sunt și am început să direcționez toată energia mea către lucrurile care contau pentru mine. Am avut succes în tot, și nu aș fi avut determinarea de care aveam nevoie să răzbesc în domeniul căruia aparțineam de fapt. Am fost eliberată deoarece cea mai mare frică a mea a fost învinsă și eram în continuare vie, aveam în continuare o fetiță pe care o adoram, oveche mașină de scris și multe idei în minte. Și așa, piatra de temelie a devenit o solidă fundație peste care mi-am construit viața.

3. Unii preferă a nu-și pune la muncă imaginația. Ei preferă să stea confortabil în directă legătură cu experiența proprie, negândindu-se vreodată cum s-ar simți dacă s-ar fi năascut altfel decât sunt acum. Alegând să trăiască într-o minte îngustă îi duce spre o formă de agorafobie mentală și le va aduce propriile temeri. Cu imaginația bogată vei vedea mai mulți monștrii…vei fi mai fricos.

4. Imaginația nu este doar o capacitate umană asupra viziunilor și prin urmare al invențiilor și inovației. În calitatea sa, fără îndoială, cea mai transformațională și revelatoare, este puterea care ne permite să empatizăm cu oameni cărora nu le-am împărtășit din eperiențele noastre.

5. Sărăcia atrage frică, stres, și uneori depresie. Înseamnă mii de umilințe și greutăți. Cățărându-te din sărăcie cu propriile eforturi este ceva ce îți dă mândrie proprie, dar sărăcia este romanticizată doar de proști.

6. Cunoștințele acumulate te-au făcut mai înțelept și mai puternic ceea ce îți vor da puterea de a supraviețui. Niciodată nu te vei cunoaște pe tine însuți sau puterea relației tale până când nu vei fi testat de greutățile vieții.

7. Poate nu vei avea eșecul pe care l-am avut eu, dar unele eșecuri din viață sunt inevitabile. Este imposibil să trăiești fără să greșești cu ceva, în ceva, doar în cazul în care ai fost foarte precaut în tot ce ai făcut, dar asta înseamnă să nu fi trăit viața așa cum este ea – ceea ce înseamnă că ai greșit din start.

8. Și mâine, chiar dacă nu vă veți aminti nici măcar un cuvânt din tot ce am spus azi, amintiți-vă cuvintele lui Seneca, acel bătrân roman decoperit de mine printre anticii înțelepți:

As is a tale, so is life: not how long it is, but how good it is, is what matters.

( Ca un basm, așa este viața: nu contează cât este de lungă ci cât este de bună, asta contează. )

Vă doresc tuturor o viață mai bună.

Sursa

Există două alegeri pe care le poți lua atunci când viața te rănește. Nevasta te-a înșelat. Prietenul cel bun te dezamăgește. Un părinte îți moare. Și doare. Crezi că doar pe tine te poate durea atât de tare și nu știi ce să faci. E momentul în care iei o decizie inconștientă.

Întrebarea este: „Mă voi răzbuna pe viață pentru durerea asta sau voi înțelege?” Poți înțelege și accepta că oamenii sunt așa cum sunt fiindcă nu au capacitatea să iubească mai mult și să înțeleagă mai mult? Ai de ales: fac același lucru, negându-mi durerea sau iert și încerc să fiu mai bun decât au fost alții cu mine?

Ești îndeajuns de puternic să rămâi tu, așa cum ești, sincer, drăgăstos și încrezător? Fiindcă asta înseamnă a fi un om puternic. Să rămâi tu. Și cum poți rămâne tu? Iertând. Iertând cu gândul, cu vorba și cu tot ce ai mai bun. Doar atunci poți spune că ai trecut peste și ai învățat ceva.

Aud discuții des despre ce înseamnă să fii om puternic și ce înseamnă să fii slab. Majoritatea consideră că atunci când plângi ești slab, atunci când spui ce gândești ești slab, atunci când îți pasă ești slab! E adevărat, ceea ce iubești devine o slăbiciune pentru tine. Ce om n-ar înnebuni de durere văzându-și copilul omorât în fața lui? Sau care nu ar rămâne marcat de moartea fratelui său? Durerea e prețul iubirii. Dar nu poți iubi altfel decât din tot sufletul. Nu poți iubi cu ideea că nu trebuie să te atașezi fiindcă în caz că ceva se întâmplă s-ar putea să te doară. Nu se poate iubi cu precauție, teamă sau neîncredere. Nu se poate iubi decât cu gândul la nesfârșit, cu curaj și cu încredere oarbă. Iar încrederea oarbă nu înseamnă neaparat că crezi tot ce ți se spune, ci că ai credința că în sufletul celuilalt a mai rămas un gram de omenie despre care nici măcar el nu știe.

Ce dovadă mai mare de putere sufletească există decât să te deschizi lumii, iubind-o, conștient fiind că oricând îți poate înfige o sabie ninja în inima? Ce semn de putere poate fi atunci când te ascunzi în tine, când taci bănuitor sau când negi că-ți pasă? E foarte simplu să fii om de nimic. Nu ai nevoie să depui vreun efort pentru asta. Dar e și calea cea mai sigură de a te pierde pe tine.

Sunt oameni care susțin sus și tare că au încredere în ei dar nu au în oameni. O mare porcărie!… Logic vorbind, toți suntem oameni. Nu poți să nu ai încredere în oameni dar în tine să ai, fiindcă și tu ești om. Și dacă ai învățat ceva despre tine până acum, ai înțeles deja că nu ești perfect, că ai și binele și răul în tine și totul depinde de tine și de alegerile tale.

 

Mă străbate până la oase absurdul vieții. Neputința, de multe ori, imaginară pare atât de adevărată, de vie. Ce să mai înțeleg? Am puterea să schimb ceva? Nu pot schimba decât ce sunt și nici asta intotdeauna.

Ce rost are? Ce rost am? Ecouri… Cuvinte fără vreo logică, întrebări fără răspuns, răspunsuri fără vreo întrebare. Nici o noimă. Nici o ordine. Nici o ieșire.Disperare și strigăte sugrumate de ajutor. Nu-mi răspunde nimeni, căci sunt doar eu în bezna insuportabilă în care m-am adâncit tot mai greu, tot mai departe.

Unde mi-am găsit până acum speranța? Cu siguranță nu în locurile astea sumbre și haotice pe care le străbate mintea mea acum. Nu-mi folosește la nimic rătăcirea asta, sunt conștientă. Dar îmi folosește ceva la ceva? Folosesc eu unui rost? Parcă e atât de inutil să-ți pui întrebarea asta pe cât e să încerci să răspunzi la ea…

Parcă nimic nu are rost uneori. Nici lumea, nici viața, nici -mai ales- eu. Aceleași zile, aceeași neputință, aceeași tristețe când privesc viața.

Tot mai adânc mă înec în gânduri. Mă întreb de unde găsesc puterea mereu să mă întorc la mal, atât de brusc, de parcă n-aș fii gustat vreodată amărăciunea zonelor abisale? Să fie nevoia de aer, nevoia de speranță sau doar cursul normal al vieții care mă menține pe linia de plutire și care e imun la stările mele lăuntrice?

Paradoxal… Viața ne aruncă în valurile ei și tot ea face pe salvamarul!