Ti-am cerut doar un lucru : SĂ NU MĂ DEZAMĂGEȘTI ! Și tocmai asta ai făcut. Să dezamăgești. Tot timpul. În fiecare clipă petrecută în doi.

Dezamăgirea e al doilea tău nume. Știi să rupi inima omului în mii de bucăți. Mii de cioburi. Te crezi cumva un Dumnezeu? Sa creezi și apoi să distrugi? Ai știut să dezamăgești. Și pe mine…

Ai creat cea mai perfectă relație alături de mine ca apoi să o calci în picioare. De ce? Ce-ai câștigat? NIMIC. Poate satisfacție ta. Pe care se pare că o cauți. Ce-ai pierdut? Știi bine ce: o iubire sinceră !

Te iubeam atât de mult ! Vocea ta făcea să curgă fericirea prin venele mele. Prin creierul meu. Prin viața mea. Doream o viață cu tine. O viață liniștită și plină de înțelegere. Dar tu? Oare ce doreai? Oare ce urmăreai? De ce distrugi suflete ce nu merită? De ce rupi minți ce se chinuie din răsputeri să te adore? De ce să dezamăgești? Poți fi adorată…de toți…Nu mai fii un diavol în viețile oamenilor, fii doar un OM,cu suflet,sufletul dat de Dumnezeu. Cel plin de iubire…

Venind…plecând…distrugi speranțe. Speranțele oamenilor care țin la tine. Care te iubesc. Îți pasă? Sunt sigur că nu. Nu încă. Îți pasă doar de tine. Până când? Până când jocul acesta? Viața trece…și tu îmbătrânești. Singură. Tristețea te va cuprinde și pe tine. Momente în care nimeni nu va fi lângă tine. Doar amintirile. Și vei începe să suni. Să cauți ce ai pierdut. Să cauți un rost.

Dar telefoanele nu vor mai răspunde. Nu ție. Persoanele alungate și cu suflete distruse vor ignora apelurile tale. La fel cum ai ignorat și tu viețile lor. Si atunci? Plângi? E târziu pentru asta. Viața în sine te judecă, îți judecă bătrânețile singuratice. Trăiește…suferă…plângi…e tot ce meriți. Tot ce primești…Iartă-ma, dar nu-ți răspund, chiar dacă te mai iubesc…mai mult decât ai merita.

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.