Unde ești? Mă întreabă inima de tine ! Da, știu. Ești în gândurile mele. Dar nu e de-ajuns. Te vreau în brațele mele.

Ma gândesc, oare merita? Oare mă meriți. Oare te merit? Nu știu. Știu doar că mi-e dor de noi. De ce eram cândva. Acum…sunt doar EU. Și amintirile.

Știu că nu a fost simplă viața alături de tine, Și nu ar fi nici de acum inainte, fără tine. Mi-e dor. Rău. Doar la amintirea chipului tău nebuna inimă o ia razna. Vreau să cred că ce am avut a fost dragostea adevărată, aceea care vine o dată în viață. Să fie așa? Să existe așa ceva? Nu știu. Stiu doar că mă macină dorul de tine. Acele săruturi…acele îmbrățișări…acele șoapte…

Toate astea nu se pot uita. Nu așa. Nu ÎNCĂ. Dar poate nici nu vreau, pentru că au insemnat ceva atât de frumos. Au ocupat un loc in viața mea. Un loc special. Mi-a plăcut nebunia care a fost. Prea mult.

Ăsta să fie motivul pentru care inima nu mă lasă în pace? Am vrut să te uit. Poate am reușit în mare parte. Dar uneori tresar. Te văd în jur. Întâmplător. Fără să vreau. Inima îmi urla numele tău. Vrea să te caut.

Nu pot. Nu mai vreau. Mi-a ajuns. Eu vreau să merite. Să aibă un rost. Cu tine nu a avut rost nimic. Oare ar mai avea daca ar fi să fie IAR?

N-am de unde știi. Dar știi ceva? NICI NU MAI VREAU. Nu mai îmi ascult inima. Face doar prostii. E nebună. Fac ceea ce îmi zice rațiunea : SĂ TE UIT !

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.