Zgomotul pașilor mei pe șoseaua umedă, inima bătându-mi mai tare și vântul care îmi mângâie fața ca atingerea unor aripi de înger. Și brusc mă opresc și privesc în urma mea. Mă uit și nu văd nimic, decât lumini difuze, oameni răzleți și strada de-abia atinsă de picăturile de ploaie.

Încerc să mă rup de tot ce simt, dar nu pot pentru că inevitabil gândul îmi fuge la tine. La cea pe care o caut cu disperare și pe care nu am găsit-o încă.Continui sa merg spre casă cu aceeași neliniște în suflet, și mă gândesc dacă vreodată te voi întâlni.

Mi-e atât de frică de faptul că într-o zi s-ar putea să o iau la stânga în loc de dreapta, s-ar putea să plec de acasă cu cinci minute mai devreme sau mai târziu și astfel nu ne vom mai întâlni….sau pur și simplu că într-o zi vom trece unul pe lângă celălalt fără să ne privim. Dar oare dacă ne-am privi ne-am recunoaște?

Am avea curajul să ne ascultăm din nou sufletele sau ne-am conforma acestei lumi rigide și reci crezând că totul e o întâmplare, o senzație trecătoare? Mă doare fiecare clipă în care nu ești cu mine, și deși te simt mă întreb cum ești acum? Mă întreb dacă și tu închizi ochii noaptea și lași vântul să-ți mângâie fața gândind că sunt eu.

Mă întreb dacă uneori, poate inconștient, mergi pe stradă și mă cauți cu privirea printre atâtea chipuri… De multe ori mă rog în șoaptă pentru ca tu să fi rămas aceeași, mă rog ca Cerul să ne permită să ne întâlnim din nou, mă rog să nu fi poposit prea departe de mine și mă rog ca drumul spre tine să nu fie prea de lung și greu. Când va fi să ne regăsim va trebui să te iau în brațe și să îți cer iertare. Ți-am greșit atât de mult, dar am făcut-o doar din setea nebună de a te afla.

Să mă ierți că ți-am căutat sărutările și dragostea la altele și uneori am crezut că te-am găsit, să mă ierți că mi-am irosit lacrimile pe altele, deși simțeam că tu nu ai venit. Să mă ierți că te-am lăsat singură atunci când aveai nevoie de o alinare, și să mă ierți că nu am fost lângă tine ca să-ți șterg tristețea din suflet…

Promit că atunci când te voi întâlni să îți dăruiesc iubirea mea necondiționată, să-mi deschid sufletul așa cum nu am făcut cu nimeni, și să nu mă folosesc de nici o armă ascunsă pentru a te cuceri….pentru că în definitiv totul se rezumă în a ne privi în ochi, nu-i așa?

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.